¹ Nebunul grăiește în inima lui
că nu-i Dumnezeu...
Stricată e lumea și-n fapte urâte
fac oamenii rău...

Nu este nici unul să facă ce-i bine,
iar Domnul de Sus,
² din ceruri Se uită de este vreunul
să-L caute supus.

³ Dar toți rătăciți sunt, stricați de păcate
departe de har,
nu este nici unul să facă ce-i bine
nici unul măcar...

⁴ Pierdutu-și-au oare toți mintea aceia
ce relele fac,
ce-Mi mâncă pe cei buni cum pâinea-și mănâncă
și Domnului tac?

⁵ Atunci tremura-vor de spaimă ivită
ca fără temei,
chiar Domnul va frânge pe cei ce-ți vor răul
lovindu-i pe ei.

Tu Doamne-i vei face pe toți de rușine,
Tu Domnul Cel Sfânt,
lovi-i-vei pe dânșii lăsându-i de-ocară
pierduți pe pământ...

⁶ O, cine-ți aduce din Sion scăparea
sărman Israel,
și cine-o mai face vreodată să vină
spre tine din el?

Da, Domnul va-ntoarce-napoi pe toți prinșii
poporului sfânt,
și-atuncea Israel și Iacov sălta-vor
pe noul pământ.